ALTERNÁRE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – V. alterna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALTERNÁRE s.f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. ◊ (Biol.) Alternare de generații = succesiune regulată a unei generații sexuate cu alta asexuată. [< alterna].
Sursa: Dicționar de neologisme
ALTERNÁRE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *alternare f. Acțiunea de a alterna.
Sursa: Dicționaru limbii românești
alternáre s. f., g.-d. art. alternắrii; pl. alternắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită alternare f. 1. fapta de a alterna; 2. lucrare alternativă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ALTERNÁRE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – V. alterna.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
alternare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul alterna