ALPACÁ1 s. f. Animal rumegător cu lână fină, lungă și subțire, care trăiește în America de Sud (Lama pacos). ♦ Stofă fină fabricată din lâna acestui animal. – Din fr. alpaga, alpaca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALPACÁ2 s. f. Aliaj inoxidabil de nichel, cupru și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, instrumentelor medicale etc. – Din germ. Alpaka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ALPACÁ1 s.f. 1. Animal rumegător cu lână lungă și mătăsoasă, care trăiește în America de Sud. 2. Stofă fină din lâna acestui animal. [Acc. și alpáca, pl. -ale, var. alpaga s.f. / cf. fr. alpaca, alpaga < cuv. indigen american].
Sursa: Dicționar de neologisme
ALPACÁ2 s.f. Aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, întrebuințat la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale, optice etc.; argentan. [< germ. Alpaka].
Sursa: Dicționar de neologisme
ALPACÁ2 s. f. aliaj inoxidabil de cupru, nichel și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan. (< germ. Alpaka)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALPACÁ1 s. f. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă și mătăsoasă, din America de Sud. ◊ stofă fină din lâna acestuia. (< fr., sp. alpaca)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALPACÁ1 s. f. Animal rumegător cu lână lungă și subțire, care trăiește în America de Sud (Lama pacos). ♦ Stofă fină din lâna acestui animal. – Fr. alpaga.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ALPACÁ2 s. f. Aliaj de nichel, cupru și zinc. – Germ. Alpaka.Sursa: Dicționarul limbii române moderne alpacá1 (aliaj, țesătură) s. f., art. alpacáua, g.-d. alpacále, art. alpacáleiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită alpacá2 (animal) s. f., art. alpacáua, g.-d. art. alpacálei; pl. alpacále, art. alpacáleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită alpaca f. pacfon.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ALPACÁ1, alpacale, s. f. 1. Animal rumegător cu lână fină, lungă și subțire, care trăiește în America de Sud (Lama pacos). 2. Stofă fină fabricată din lâna acestui animal. – Din fr. alpaga, alpaca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ALPACÁ2, (2) alpacale, s. f. 1. Aliaj inoxidabil de nichel, cupru și zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, instrumentelor medicale etc. 2. Obiect fabricat din alpaca (1). – Din germ. Alpaka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) *alpácă f., pl. e (sp. alpaca, cuv. peruvian). Un fel de lamă (capră) cu lîna maĭ fină. Stofă din lînă de alpacă. Un fel de alfenid din care se fac tacîmurĭ de masă (germ. alpaka), care provin din fabricĭ germane și aŭ ca marcă o alpacă (scris alpacca). – Ob. alpacá (fr. alpaca și alpaga): tacîm de alpacá.
Sursa: Dicționaru limbii românești