ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Din fr. allô.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „altul”, „diferit”. [< fr. allo-, cf. gr. allos].
Sursa: Dicționar de neologisme
ALÓ2 interj., s. n. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare. (< fr. allo, engl. hallo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALO-1 elem. „altul”, „diferit”. (< fr. allo-, cf. gr. allos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALÓ interj. Exclamație prin care se face apelul sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. [< fr. allô, cf. engl. hallo].
Sursa: Dicționar de neologisme
aló interj. – Exclamație folosită la telefon. Fr. allo, din engl. hello. Se folosește exclusiv la convorbirile telefonice.Sursa: Dicționarul etimologic român aló1 / álo interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
aló2 (apel telefonic) s. n., art. alóul (-lo-ul), pl. alóuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Fr. allô.Sursa: Dicționarul limbii române moderne aló, V. allo.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ALÓ, (2) alouri, interj., s. n. 1. Interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. 2. S. n. Apel telefonic. [Acc. și: (1) álo] – Din fr. allô.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
alo - Substantiv feminin, Vocativ, singular - pentru cuvantul ală