ALÉI interj. V. alelei.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a aléi, interj. – Introduce o invocație cu o puternică nuanță afectivă. – Var. alelei, dale(lei). – Mr. alai. Creație expresivă, cf. aoleu. Suidas menționează pe eleleu „acclamatio bellica”, cf. bg. ólele, tc. hele.Sursa: Dicționarul etimologic român
ALÉI interj. Alelei.Sursa: Dicționarul limbii române moderne aléĭ și eléĭ, aleléĭ și eleléĭ interj. de mirare, teamă și regret: Aleĭ, Doamne, ce vorbești! Aleleĭ, să nu-ĭ lăsațĭ! Aleleĭ pe cînd eram om întreg de mă luptam! (vgr. eleleû, strigăt de luptă; bg. elele, sîrb. lela, rus. vsl. óle). V. și aoleo.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ALÉI interj. v. alelei.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
alei - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul al
ălei - Pronume, Genitiv-Dativ, singular, feminin - pentru cuvantul ăl
alei - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, articulat - pentru cuvantul ală
alei - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul alee
alei - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul alee
alei - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul alee