ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a ALEATÓRIC, -Ă adj. v. aleatoriu.
Sursa: Dicționar de neologisme
ALEATÓRIC, -Ă adj. (despre muzică) care are la bază metoda de compoziție proprie aleatorismului. (< fr. aléatorique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului. [Pr.: -le-a-} – Aleator[iu] + suf. -ic.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)