ÁLDE art. invar. (Pop. și fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, întâmplări de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde Ion – Al + de4.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ÁLDE art. invar. (Pop. și fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... Ei îi trebuie alt soi de bărbat, nu ca de alde [Manolachi] (ALECSANDRI). ♦ Lucruri, întâmplări de felul... Nu mă sperii tu cu de-alde aceste (CREANGĂ). 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... La alde Gherghina acasă, fetele începuseră a face gură (BUJOR). 3. (Ca termen de reverență) Nu voi să plece alde neica (CARAGIALE). – Din al + de4.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
alde saŭ al de (fam.): al de neĭca, al de lelea Rusanda (unu ca neĭca, una ca lelea), nu-mi plac mie al de astea, și altele de al de astea (asemenea lucrurĭ). V. al.
Sursa: Dicționaru limbii românești
álde (pop., fam.) adj. pr. invar.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită alde a. 1. unul dintr´ai noștri (când e vorba de rude sau de neamuri: alde tata; 2. cineva bine cunoscut: alde baba Comana; 3. asemenea: alde astea. [Compus din al și de].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÁLDE adj. pron. invar. (Pop. și fam.) 1. Oameni ca...; specimene de felul..., de tagma... ♦ Lucruri, întâmplări de felul... 2. Cei din familie, din jurul cuiva; al lui... 3. (Precedând un nume propriu, un nume de rudenie etc.) Alde Ion. – Al + de4.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)