Am găsit 5 definiții pentru cuvantul/cuvintele alcătuire:

ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziție, structură. – V. alcătui1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, formare, compunere, constituire. ♦ Compoziție, constituție, structură.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

alcătuíre s. f., g.-d. art. alcătuírii; pl. alcătuíri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

alcătuire f. fapta de a alcătui și rezultatul ei: compunere, formațiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ALCĂTUÍRE, alcătuiri, s. f. Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziție, structură. – V. alcătui1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

alcătuire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul alcătui