Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele alăpta:

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


alăptá (-téz, -át), vb. – A hrăni cu laptele propriu, a da să sugă. – Mr. alăptez. Formație neol., cel puțin în rom., pe baza fr. allaiter (cf. REW 143). Nu este atestat uzul său pop.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni un nou-născut cu lapte, dându-i să sugă de la mamelă. – Din a3 + lapte (după fr. allaiter).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

alăptá (a ~) vb., ind. prez. 3 alăpteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

alăptà v. a da să sugă lapte, a da țâță. [Lat. ALLACTARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. T r a n z. (Despre femei) A hrăni un copil mic cu lapte de la sîn. (A b s o l.) Este important de știut regimul pe care trebuie să-l urmeze femeia care alăptează.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane