Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele ajutător:

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Din ajuta + suf. -(ă)tor.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ajutătór, -oáre adj. Care ajută: un prieten ajutător, o prietenă ajutătoare. Gram. Auxiliar, care servește la ajutat în compozițiune: verb ajutător (ca am fost, voĭ fi).
Sursa: Dicționaru limbii românești

ajutătór adj. m., pl. ajutătóri; f. sg. și pl. ajutătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ajutător a. care ajută; verb ajutător, care ajută la conjugarea celorlalte: a fi, a avea, a voi. ║ m. ajutor.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută; auxiliar. – Ajuta + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AJUTĂTÓR, -OÁRE, ajutători, -oare, adj. Care ajută, care dă ajutor. ◊ (Substantivat; neobișnuit) Le boteză [sabia și buzduganul], punînd săbiei numele « Balmut, ajutătorul meu », și buzduganului « Omorîțorul vrăjmașilor mei ». ISPIRESCU, L. 139. ♦ Auxiliar. Discipline ajutătoare ale istoriei.Verb ajutător = verb auxiliar, v. auxiliar.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane