AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz și roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Aguridă + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Plantă erbacee decorativă, cu flori galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Din aguridă + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
agurijoáră s. f., g.-d. art. agurijoárei; pl. agurijoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Plantă erbacee decorativă, cu flori mari galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora). – Aguridă + suf. -ioară.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AGURIJOÁRĂ, agurijoare, s. f. Mică plantă erbacee, cu flori galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare; e cultivată ca plantă decorativă (Portulaca grandiflora); portulacă. Tocmai cum dorise: casă mică, pridvor ca la țară, boltă de viță în fundul grădinii, zorele în față și agurijoară semănată pe jos, printre pietre. BASSARABESCU, V. 77.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane