Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele agrobiologie:

AGROBIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AGROBIOLOGÍE s. f. știință care studiază cultura plantelor și creșterea animalelor prin prisma biologiei. (< germ. Agrobiologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AGROBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază legile de dezvoltare a plantelor cultivate. [Gen. -iei. / cf. fr. agrobiologie < gr. agros – ogor, bios – viață, logos – vorbire].
Sursa: Dicționar de neologisme

AGROBIOLOGÍE s. f. Știință având ca obiect studiul legilor de dezvoltare a plantelor cultivate și mijloacele prin care se pot obține semințe și plante superioare prin transformarea naturii organismelor vegetale. [Pr.: -bi-o-] – Din agro- + biologie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

agrobiologíe (a-gro-bi-o-) s. f., art. agrobiología, g.-d. agrobiologíi, art. agrobiologíei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AGROBIOLOGÍE s. f. Știință care studiază acțiunea legilor biologice generale asupra culturii plantelor și a creșterii animalelor, constituind, totodată, baza teoretică a științelor agronomice. [Pr.: -bi-o-] – Din germ. Agrobiologie, rus. agrobiologhiia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AGROBIOLOGÍE s.f. Știință care are ca obiect studiu] legilor biologice generale care acționează în agricultură și al cauzelor fenomenelor care trebuie dirijate în vederea cultivării plantelor agricole. Pedologia înfrățită cu agrotehnica și agrobiologia are sarcina permanentă în agricultura noastră socialistă să asigure recolte sporite cantitativ și îmbunătățite calitativ, să mențină și să sporească fertilitatea solului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 5 3.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane