AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Din fr. agora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGORÁ s. f. piață publică a orașelor grecești antice în care se concentrau viața civică și negoțul. (< fr., gr. agora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AGORÁ s.f. Piață publică în care se concentrau negoțul și toată viața civică a unui oraș din vechea Grecie (mai ales a orașului Atena); (p. ext.) adunare populară ținută în această piață. [Pl. -le. / < fr. , it., gr. agora].
Sursa: Dicționar de neologisme
AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. – Fr. agora (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *agorá f. (vgr. agorá). Pĭața publică (foru) la vechiĭ Grecĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
agorá (piață publică în Antichitate) (gr.) s. f.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AGORÁ s. f. 1. Piață publică în orașele Greciei antice unde se aflau principalele instituții și unde se țineau adunările publice; p. ext. adunare a poporului care se ținea în această piață. 2. (În forma agoră) Spațiu public. [Var.: agóră (pl. agore) s. f.] – Din fr. agora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
AGORÁ s. f. Piață publică în orașele Greciei antice, unde se țineau adunările populare; p. e x t. adunare a poporului care se ținea în această piață.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
agóră (spațiu public) s. f., g.-d. art. agórei; pl. agóre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
AGÓRĂ s. f. v. agora.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)