AGITÁȚIE, agitații, s. f. 1. Mișcare intensă încoace și încolo de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). 3. (Și în sintagma agitație politică) Mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv.) agitațiúne s. f.] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis (3) rus. aghitațiia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGITÁȚIE s. f. 1. mișcare prelungită; clătinare. 2. stare de neliniște, de tulburare, de enervare. ◊ tumult, zarvă, răscoală. (< fr. agitation, lat. agitatio, /3/ rus. aghitațiia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AGITÁȚIE s.f. 1. Mișcare prelungită (în sensuri diferite); clătinare, fluturare. 2. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare. 3. Mijloc de mobilizare a maselor și de atragere a lor la realizarea unor scopuri revolutionare, progresiste sau reacționare, retrograde, și obiective imediate, exprimate și difuzate cu ajutorul unor variate forme de influențare politică. ◊ Punct de agitație = centru în care un grup de agitatori duc muncă de lămurire cu cetățenii în unele probleme de actualitate. [Var. agitațiune s.f. / cf. lat. agitatio, rus. agitațiia, fr. agitation].
Sursa: Dicționar de neologisme
AGITÁȚIE1 s. f. Principal mijloc folosit de partidele comuniste și muncitorești, constând dintr-o activitate sistematică, orală și scrisă, în scopul întăririi continue a legăturii cu masele, al educării lor politice și al mobilizării la lupta pentru construirea societății socialiste. ◊ Punct de agitație = centru în care un grup de agitatori duc muncă de lămurire cu cetățenii din sectorul respectiv cu privire la unele probleme importante de actualitate. – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis); rus. agitacija.Sursa: Dicționarul limbii române moderne AGITÁȚIE2, agitații, s. f. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). [Var.: (înv.) agitațiúne s. f.] – Fr. agitation (lat. lit. agitatio, -onis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne agitáție (-ți-e) s. f., art. agitáția (-ți-a), g.-d. art. agitáției; pl. agitáții, art. agitáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AGITÁȚIE, agitații, s. f. 1. Faptul de a se agita; mișcare intensă încoace și încolo efectuată de oameni, de vehicule etc. 2. Stare de neliniște excesivă, de tulburare, de tensiune nervoasă (manifestată prin mișcări grăbite și dezordonate). 3. (Și în sintagma agitație politică) Mijloc de înrâurire a conștiinței publice folosit de un partid în scopuri imediate, prin mass-media, întruniri etc. [Var.: (înv.) agitațiúne s.f] – Din fr. agitation, lat. agitatio, -onis, (3) rus. aghitațiia.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
AGITÁȚIE1 s. f. Principal mijloc folosit de partidele comuniste și muncitorești, constînd dintr-o activitate sistematică, orală și scrisă (lămurire de la om la om, difuzare de lozinci, convorbiri în grup etc ), în scopul întăririi continue a legăturii cu masele, al educării lor politice și al mobilizării la lupta pentru construirea unei societăți noi, socialiste. Una dintre armele principale ale partidului este întotdeauna și pretutindeni agitația. STALIN, O. I 278. Munca de agitație este o îndatorire nu numai a activiștilor din aparatul de propagandă și agitație, ci a fiecărui membru de partid, indiferent de sarcinile speciale ce-i sînt încredințate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2653. ◊ Agitație vizuală = formă de agitație politică realizată prin gazete de perete și de stradă, panouri, fotomontaje, lozinci, expoziții, pavoazări, afișe, grafice. Punct de agitație = centru în care un grup de agitatori ai unei organizații politice desfășoară o muncă intensă de lămurire a cetățenilor din sectorul respectiv cu privire la unele probleme importante de actualitate. Punctele de agitație trebuie să devină centre puternice de lămurire a alegătorilor asupra tuturor problemelor în legătură cu alegerile. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2475.
- Pronunțat: -ți-e.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
AGITÁȚIE2, agitații, s. f. Stare de neliniște, de tulburare, de enervare, manifestată uneori prin mișcări grăbite și dezordonate. Mă cuprinde o agitație cumplită. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. Nu știu cît s-ar fi prelungit coșmarul acesta, dacă o agitație nervoasă nu mă deștepta. NEGRUZZI, S. I 295. – Variantă: (învechit) agitațiúne (GHICA, S. A. 151) s. f.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane