Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele aghios:

AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Din ngr. ághios.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


aghiós (aghioáse), s. n. – Imn liturgic care începe cu: ἄγιος ὁ θεός. Mgr. ἄγιος „sfânt”. (DAR). – Der. aghiuță, s. m. (diavol), folosit mai frecvent ca nume propriu; este un dim. care există alături de sfîntulețul „diavolul”, expresie eufemistică avînd o nuanță comico-familiară.
Sursa: Dicționarul etimologic român

AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice. ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Ngr. agios.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

aghiós n., pl. oase (ngr. ágios, sfânt [!]). Un imn liturgic triumfal la care poporu răspunde cu „sfînt, sfînt, sfînt Domnu Sabaot”. Fam. A trage un aghios orĭ niște aghioase, a dormi adînc, maĭ ales sforăind (V. sfînt). I-a cîntat aghiosu, a adormit, a murit. V. aghiuță.
Sursa: Dicționaru limbii românești

aghiós (înv.) (-ghi-os) s. n., pl. aghioáse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

aghios n. imn liturgic cu tripla invocațiune: sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot ! i-a cântat popa aghiosul, a murit, l’au înmormântat: (PANN); a trage aghioase, a cânta din nas după psaltichie, de unde a horcăi în somn: măi, băieți, ia amù trageți la aghioase CR. [Gr. mod. ÁGHIOS, sfânt; v. afierosì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Din ngr. ághios.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AGHIÓS, aghioase, s. n. (Grecism învechit) Numele unei cîntări liturgice. ◊ (Azi numai în e x p r.) A trage (la) aghioase (sau, rar, un aghios) = a) a cînta monoton și tărăgănat. Trăgea cîte un aghios de-ai fi crezut că pusese... pe scripcă toată slujba bisericească. HOGAȘ, H. 42. De veselie, trase niște aghioase c-un glas tîrît, de amuți gălăgia șezătoarei. DELAYRANCEA, S. 46; b) a dormi; a sforăi. Se tolăniseră înăuntru, pe rogojini. Unii osteniți... trăgeau de pe acum aghioase. PAS, L. I 67. Dormi, ce-ți mai pasă! Tutun ai tras destul, acrim te-ai pus să tragi la aghioase: trai, neneaco, cu banii băbachii! CARAGIALE, O. I 55. Ei, măi băieți, ia amu trageți la aghioase, zise un plăieș. CREANGĂ, A. 31. I-a cîntat popa aghiosul (PANN, P. V. III 142) = a murit. – Pronunțat: -ghi-os.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane