aghiázmă (-iézme), s. f. – Apă sfințită. – Var. aiazmă. – Mr. agiazma, megl. ghiazmá. Mgr. ἀγίασμα, cf. alb. ajazmë, tc. aiazma, bg. agiazma. – Der. aghezmui, vb. (a stropi cu aghiazmă; fam. a cîrpi, a pălmui); aghiazmatar, s. n. (vas în care se ține aghiazma), din gr. ἀγιασματάριον. Cf. izmă.Sursa: Dicționarul etimologic român aghiázmă, (adíazmă, adezmă), s.f. – Apă sfințită: „Din cofița popii să ie un ptic de apă sfințită șî să țâne tăt anu. Îi bună peste an când ai oarece cu marhăle; stropești cu aghiazmă” (Memoria 2001: 22). – Din sl. agiasma, ngr. aghíasma (NDU).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș