AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager; sprinteneală; vioiciune, pătrundere; istețime. – Din ager + suf. -ime.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ageríme f. Calitatea de a fi ager, agilitate. Fig. Pătrundere, pricepere. – Vechĭ și ageríe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ageríme s. f., g.-d. art. agerímiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită agerime f. 1. calitatea lucrului ager: ei se luptă cu agerime BOL.; 2. fig. pătrundere, minte ageră.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AGERÍME s. f. Calitatea de a fi ager. – Ager + suf. -ime.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AGERÍME s. f. 1. Calitatea de a fi ager, ușurință în mișcări, îndemînare fizică; sprinteneală, dibăcie. Cu mare agerime, lelea noastră Ileana... a tras unul după altul pe ostrov doi lini. SADOVEANU, N. F. 105. 2. (Uneori determinat prin << a minții ») Capacitate de a înțelege ceva cu ușurință; putere de pătrundere, istețime. Întrecea pe amîndoi frații săi și în agerimea minții și în puterea brațelor. SBIERA, P. 99.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane