AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AFONÍE s.f. 1. Pierdere patologică a glasului. 2. (Fig.) Răgușeală. [< fr. aphonie, cf. gr. aphonia].
Sursa: Dicționar de neologisme
AFONÍE s. f. 1. pierdere patologică a vocii. 2. (fig.) răgușeală. (< fr. aphonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AFONÍE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului. – Fr. aphonie.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *afoníe f. (vgr. aphonía). Lipsă de voce.
Sursa: Dicționaru limbii românești
afoníe s.f. (med.) Pierdere a vocii, completă sau parțială, din cauza lezării laringelui, a paraliziei nervilor recurenți, a unei leziuni centrale sau organice (în paranoia, isterie sau în cazul spasmelor musculare laringiene). ♦ Fig. Răgușeală. • g.-d. -iei. /<fr. aphonie; cf. gr. άφωνία „muțenie“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare
afoníe s. f., art. afonía, g.-d. afoníi, art. afoníeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
afonie f. Med. pierderea vocii.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AFONÍE s. f. Imposibilitate de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. – Din fr. aphonie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AFONÍE s. f. (Rar) Boală care constă în pierderea glasului. ♦ F i g. Răgușeală.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane