Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele afiniș:

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

afiníș s. n., pl. afiníșuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Afiniș (Munții) m. o ramură a Biharului care se prelungește până la Cluj.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit de afini. [Bourul] se cumpăni o clipă și făcu o săritură sprintenă peste peria de afiniș. SADOVEANU, F. J. 374.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit cu afini. – Din afin1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

afiníș s. n., pl. afiníșuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Afiniș (Munții) m. o ramură a Biharului care se prelungește până la Cluj.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc pe care cresc afini1; afinet. – Afin1 + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AFINÍȘ, afinișuri, s. n. Loc acoperit de afini. [Bourul] se cumpăni o clipă și făcu o săritură sprintenă peste peria de afiniș. SADOVEANU, F. J. 374.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane