Am găsit 20 de definiții pentru cuvantul/cuvintele afiș:

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică, cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AFÍȘ s.n. 1. Înștiințare publică, tipărită (uneori și desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunța anumite lucruri. ◊ Cap de afiș = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor de vază. 2. Gen de artă grafică folosită pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. affiche].
Sursa: Dicționar de neologisme

AFÍȘ s. n. 1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri. ♦ cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru. 2. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă. (< fr. affiche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

afíș (afíșe), s. n. – Înștiințarea expusă în public, anunț. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e formă artificială, latinistă, păstrată de administrație, și care pornește de la paralelismul afficheraffigere față de infigereînfige, cu part. înfipt.Der. afișa, vb. (a expune un afiș; a anunța; a face paradă de... ); afișaj, s. n. (publicitate prin afișe; ostentație); afișar, s. m. (persoană care pune anunțuri), cf. Iordan, BF, VI, 150.
Sursa: Dicționarul etimologic român

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare (tipărită) cuprinzând informații de interes general, care se afișează în instituții, pe străzi etc. sau se distribuie trecătorilor. ◊ Expr. Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane care sunt afișate în ordinea valorii lor. – Fr. affiche.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*afíș n., pl. e (fr. affiche). Anunț, de ordinar [!] tipărit pe hîrtie și lipit pin [!] locurĭ publice. – Maĭ rar, dar maĭ bine afipt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

afíș s. n., pl. afíșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

afiș n. foaie tipărită sau scrisă, ce se lipește pe ziduri spre a da de știre publicului (= fr. affiche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei tipărită, conținînd anunțuri de interes general, care se lipește în locuri anume destinate pentru a fi în văzul tuturor. Afișe imense... acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66. Se uita la un afiș pentru unelte agricole, unde era o țărancă voinică și frumoasă, cu secera pe umăr. POPA, V. 218. Era destul să se arate numele lui [Alecsandri] pe afiș, pentru ca să se împle sala. NEGRUZZI, S. I 345. ◊ Literă de afiș v. literă. ◊ Expr. Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane care sînt afișate în ordinea valorii lor. Actorul X este cap de afiș. ♦ Mică foaie volantă, conținînd anunțuri de interes general sau reclame, care se distribuie trecătorilor pe stradă.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică, cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AFÍȘ s.n. 1. Înștiințare publică, tipărită (uneori și desenată), care se fixează sau se distribuie în anumite locuri cu scopul de a anunța anumite lucruri. ◊ Cap de afiș = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor de vază. 2. Gen de artă grafică folosită pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ. [Pl. -șe, -șuri. / < fr. affiche].
Sursa: Dicționar de neologisme

AFÍȘ s. n. 1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri. ♦ cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru. 2. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă. (< fr. affiche)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

afíș (afíșe), s. n. – Înștiințarea expusă în public, anunț. – Var. afipt, s. n. Fr. affiche. Var. e formă artificială, latinistă, păstrată de administrație, și care pornește de la paralelismul afficheraffigere față de infigereînfige, cu part. înfipt.Der. afișa, vb. (a expune un afiș; a anunța; a face paradă de... ); afișaj, s. n. (publicitate prin afișe; ostentație); afișar, s. m. (persoană care pune anunțuri), cf. Iordan, BF, VI, 150.
Sursa: Dicționarul etimologic român

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare (tipărită) cuprinzând informații de interes general, care se afișează în instituții, pe străzi etc. sau se distribuie trecătorilor. ◊ Expr. Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane care sunt afișate în ordinea valorii lor. – Fr. affiche.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*afíș n., pl. e (fr. affiche). Anunț, de ordinar [!] tipărit pe hîrtie și lipit pin [!] locurĭ publice. – Maĭ rar, dar maĭ bine afipt.
Sursa: Dicționaru limbii românești

afíș s. n., pl. afíșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

afiș n. foaie tipărită sau scrisă, ce se lipește pe ziduri spre a da de știre publicului (= fr. affiche).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei imprimată, expusă public, prin care se anunță ceva, prin care se dau informații în legătură cu viața politică și culturală; afipt. ♦ Gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc. – Din fr. affiche.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AFÍȘ, afișe, s. n. Înștiințare, de obicei tipărită, conținînd anunțuri de interes general, care se lipește în locuri anume destinate pentru a fi în văzul tuturor. Afișe imense... acopereau zidurile marilor metropole. SAHIA, N. 66. Se uita la un afiș pentru unelte agricole, unde era o țărancă voinică și frumoasă, cu secera pe umăr. POPA, V. 218. Era destul să se arate numele lui [Alecsandri] pe afiș, pentru ca să se împle sala. NEGRUZZI, S. I 345. ◊ Literă de afiș v. literă. ◊ Expr. Cap de afiș = primul nume dintr-o listă de persoane care sînt afișate în ordinea valorii lor. Actorul X este cap de afiș. ♦ Mică foaie volantă, conținînd anunțuri de interes general sau reclame, care se distribuie trecătorilor pe stradă.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane