AEROLÍT, aeroliți, s. m. Meteorit format în cea mai mare parte din silicați, cu aspect de piatră, care cade pe pământ. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérolithe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AEROLÍT s.n. (Geol.) Masă minerală incandescentă care cade pe pământ din spațiul interplanetar. V. meteorit. [Pron. a-e-., pl. -te, -turi. / < fr. aérolithe, cf. gr. aer – aer, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme
AEROLÍT s. n. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă. (< fr. aérolithe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Corp de origine cosmică, care cade pe pământ din spațiul interplanetar. – Fr. aérolithe (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) *aerolít m. și n., pl. e (aer și -lit din mono- și oo-lit). Peatră [!] feruginoasă care cade din aer. – Căderea lor e însoțită de lumină și zgomot. Ele-s sfărmăturĭ planetare pe care le atrage pămîntu cînd se apropie de ele. Se numesc și bolide. Poporu le zice stele căzătoare. V. stea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aerolít s. n., pl. aerolíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
aerolit n. piatră căzută din cer. Nu se știe nimica sigur despre origina acestor masse pietroase, cari se rostogolesc prin regiunile atmosferice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Masă alcătuită din minereuri și piatră, care cade cu mare iuțeală din spațiul interplanetar. V. meteor.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Meteorit format în cea mai mare parte din silicați, cu aspect de piatră, care cade pe pământ. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérolithe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AEROLÍT s.n. (Geol.) Masă minerală incandescentă care cade pe pământ din spațiul interplanetar. V. meteorit. [Pron. a-e-., pl. -te, -turi. / < fr. aérolithe, cf. gr. aer – aer, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme
AEROLÍT s. n. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă. (< fr. aérolithe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Corp de origine cosmică, care cade pe pământ din spațiul interplanetar. – Fr. aérolithe (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
*aerolít m. și n., pl. e (aer și -lit din mono- și oo-lit). Peatră [!] feruginoasă care cade din aer. – Căderea lor e însoțită de lumină și zgomot. Ele-s sfărmăturĭ planetare pe care le atrage pămîntu cînd se apropie de ele. Se numesc și bolide. Poporu le zice stele căzătoare. V. stea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aerolít s. n., pl. aerolíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aerolit n. piatră căzută din cer. Nu se știe nimica sigur despre origina acestor masse pietroase, cari se rostogolesc prin regiunile atmosferice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Masă alcătuită din minereuri și piatră, care cade cu mare iuțeală din spațiul interplanetar. V. meteor.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Meteorit format în cea mai mare parte din silicați, cu aspect de piatră, care cade pe pământ. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérolithe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AEROLÍT s.n. (Geol.) Masă minerală incandescentă care cade pe pământ din spațiul interplanetar. V. meteorit. [Pron. a-e-., pl. -te, -turi. / < fr. aérolithe, cf. gr. aer – aer, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme
AEROLÍT s. n. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă. (< fr. aérolithe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Corp de origine cosmică, care cade pe pământ din spațiul interplanetar. – Fr. aérolithe (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) *aerolít m. și n., pl. e (aer și -lit din mono- și oo-lit). Peatră [!] feruginoasă care cade din aer. – Căderea lor e însoțită de lumină și zgomot. Ele-s sfărmăturĭ planetare pe care le atrage pămîntu cînd se apropie de ele. Se numesc și bolide. Poporu le zice stele căzătoare. V. stea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aerolít s. n., pl. aerolíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aerolit n. piatră căzută din cer. Nu se știe nimica sigur despre origina acestor masse pietroase, cari se rostogolesc prin regiunile atmosferice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Masă alcătuită din minereuri și piatră, care cade cu mare iuțeală din spațiul interplanetar. V. meteor.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Meteorit format în cea mai mare parte din silicați, cu aspect de piatră, care cade pe pământ. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérolithe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
AEROLÍT s.n. (Geol.) Masă minerală incandescentă care cade pe pământ din spațiul interplanetar. V. meteorit. [Pron. a-e-., pl. -te, -turi. / < fr. aérolithe, cf. gr. aer – aer, lithos – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme
AEROLÍT s. n. meteorit dintr-o masă minerală incandescentă. (< fr. aérolithe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Corp de origine cosmică, care cade pe pământ din spațiul interplanetar. – Fr. aérolithe (< gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne AEROLÍT, aerolite, s. n. Corp (meteorit, pulbere) care cade pe Pământ din spațiul interplanetar. – Din fr. aérolithe.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) *aerolít m. și n., pl. e (aer și -lit din mono- și oo-lit). Peatră [!] feruginoasă care cade din aer. – Căderea lor e însoțită de lumină și zgomot. Ele-s sfărmăturĭ planetare pe care le atrage pămîntu cînd se apropie de ele. Se numesc și bolide. Poporu le zice stele căzătoare. V. stea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aerolít s. n., pl. aerolíteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aerolit n. piatră căzută din cer. Nu se știe nimica sigur despre origina acestor masse pietroase, cari se rostogolesc prin regiunile atmosferice.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AEROLÍT, aeroliți, s. m. Masă alcătuită din minereuri și piatră, care cade cu mare iuțeală din spațiul interplanetar. V. meteor.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane