Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele adormire:

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi.Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. – V. adormi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


adormire s. f. sg. 1. băutură spirtoasă 2. otravă
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi.Fig. (În limbaj bisericesc) Moarte.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

adormire f. Acțiunea de a adormi. Adormirea Maĭciĭ Domnuluĭ, o sărbătoare la 15 August, numită Sfînta Maria cea Mare. V. uspenie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

adormíre s. f., g.-d. art. adormírii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

adormire f. 1. fapta de a adormi; 2. Adormirea Maicei Domnului, mare sărbătoare la 15 August, numită și Sfânta Maria Mare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi.Fig. (În limbajul bisericesc) Moarte. – V. adormi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ADORMÍRE s. f. Faptul de a adormi. 1.Cufundare în somn. (F i g.) Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pin la ceruri din a lumii deșteptare? ALECSANDRI, P. A. 81. ◊ F i g. Slăbirea intensității unei preocupări, a unei senzații, a unui sentiment. Adormirea vigilenței, autoliniștirea, atitudinea de gură-cască trebuie combătute. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. F i g. (În stil bisericesc) Moarte. Adormirea maicii domnului.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

Forme flexionare:

adormire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul adormi