Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele adormi:

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. Fig. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


adormí (adórm, adormít), vb.1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz).
Sursa: Dicționarul etimologic român

adormi, adorm I v. t. a lovi (pe cineva) pînă la leșin II v. i. 1. a muri 2. a-și pierde cunoștința, a leșina
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. ♦ Intranz. Fig. (În limbaj bisericesc) A muri. 2. Tranz. Fig. A alina, a liniști, a potoli o senzație, un sentiment etc. 3. Tranz. A face pe cineva să doarmă și să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. – Lat. addormire.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

A DORMI a face economie de lumină, a face nani, a pune bila pe cinci, a soili.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

adormí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. adórm, imperf. 3 sg. adormeá; conj. prez. 3 să adoármă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

adormì v. 1. a începe a dormi: abia a adormit; 2. a face să doarmă: a adormi copilul; 3. fig. a liniști momentan: ca să adoarmă presupunerile Domnului AL; 4. a muri în pace: a adormi întru Domnul. [Lat. ADDORMIRE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A trece sau a aduce pe cineva la starea de somn. 2. Intranz. Fig. (În limbajul bisericesc) A muri. 3. Tranz. A alina, a potoli. Cântând și-a mai adormit foamea.Lat. addormire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ADORMÍ, adórm, vb. IV. 1. Intranz. 1. A trece la starea de somn, a înceta de a mai fi treaz. V. ațipi. Trupul de griji frămîntat Nu adoarme nici pe pat. Nu s-ating gene de gene, Orice-ai pune și-ai așterne. CORBEA, A. 32. Cum am pus tîmpla pe perină, am adormit. SADOVEANU, N. F. 24. Adormind de armonia Codrului bătut de gînduri, Flori de tei deasupra noastră or să cadă rînduri-rînduri. EMINESCU, O. I 75. Pasărea... plecînd capul sub aripioară... adoarme lin. ALECSANDRI, P. I 19. ◊ (Cu complement intern) Cotul pe masă trîntea... Și greu somn că adormea. TEODORESCU, P. P. 665. ◊ F i g. Curînd luminile ce mai licăreau ici-colo printre fagii uriași se stinseră, una cîte una... și satul adormi, in fine, respirînd ușor în freamăt de codri. BRĂESCU, V. A. 110. Singur vîntul, colo, iată, Adormise la răcoare Sub o salcie plecată. COȘBUC, P. I 223. Ulițele adorm. EMINESCU, N. 51. ◊ Expr. A adormi din greu sau (ca) dus, (ca) mort = a cădea în somn adînc. Ei, da din greu mai adormisem! CREANGĂ, P. 278. Se lăsă oleacă jos pe iarbă și adormi dus. CREANGĂ, P. 158. Pe loc cade jos și adoarme mort. CREANGĂ, P. 215. 2. F i g. (Uneori cu determinarea « de veci », « întru domnul » etc.) A muri. Ființa tăcută și palidă care fusese maică-sa adormi într-o zi de veci. SADOVEANU, O. IV 66. Într-o si, Măriuca... se culcă la piciond părului, cu ochii la drum, și adormi pentru totdeauna. RUSSO, O. 121. ◊ (Cu complement intern) A adormit somnul cel de veci. * (Rar) T r a n z. A omorî, a ucide. Al doilea pistol [al tîlharului] adoarme pe al doilea sihastru. GALACTION, O. I 252. II. T r a n z. 1. A aduce pe cineva la starea de somn (prin mișcări și sunete monotone). Lîngă pat, zîmbind, stă mama, Adormindu-și copilașii. GOGA, P. 87. Miile de paseri cîntau... cîntece așa de.. duioase, de erau în stare să te adoarmă. ISPIRESCU, L. 17. Fluiend frumos cînta, Oile mi le-adormea. JARNÎK-BÎRSEANU, D. 510. ◊ F i g. (Cu privire la senzații, sentimente etc.) A face să nu se simtă, a-i atenua intensitatea, a alina, a liniști, a potoli. Chitind și-a mai adormit foamea. * Expr. A adormi vigilența cuiva = a face sâ slăbească vigilența cuiva, (în special) a abate atenția cuiva de la acțiunile dușmanului de clasă. ◊ A face (pe cineva) să doarmă și. să devină insensibil cu ajutorul unui narcotic. Bolnavul a fost adormit cu cloroform. 2. F i g. A alina, a liniști, a potoli.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane