ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Din fr. adoration, lat. adoratio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ADORÁȚIE s.f. Dragoste, iubire nemărginită. ♦ Cult, venerație pentru o divinitate; adorare. [Gen. -iei, var. adorațiune s.f. / Cf. fr. adoration, it. adorazione, lat. adoratio].
Sursa: Dicționar de neologisme
ADORÁȚIE s. f. iubire, admirație nemărginită. ◊ divinizare, venerație. (< fr. adoration, lat. adoratio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Fr. adoration (lat. lit. adoratio, -onis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne adoráție (-ți-e) s. f., art. adoráția (-ți-a), g.-d. adoráții, art. adoráțieiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ADORÁȚIE s. f. Adorare. – Din fr. adoration, lat. adoratio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ADORÁȚIE s. f. Dragoste nemăsurată; adorare. Iubire dusă pînă la adorație. – Pronunțat: -ți-e.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane