Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele adio:

ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. ◊ (Substantivat) Un trist adio.Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ♦ (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfârșit cu... – Din it. addio, fr. adieu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ADÍO interj. Rămas bun, rămâi cu bine. ◊ (s.n.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. [< it. addio < ad – la, Dio – Dumnezeu].
Sursa: Dicționar de neologisme

adío, interj. – Rămas bun (ca în fr., indică numai o despărțire definitivă). < It. addio, fr. adieu.
Sursa: Dicționarul etimologic român

adio, mamă expr. (înv., glum.) băutură alcoolică ieftină, de proveniență dubioasă, cu arome și coloranți chimici
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

adio, Margareto! / și n-am cuvinte! / și-un praz verde! expr. folosită pentru a exprima indiferența totală față de cineva
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ADÍO interj. rămas bun! rămâi cu bine! o (s. n.) a-și lua ~ (de la ceva) = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. (< it. addio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna)!; s-a terminat cu... ◊ Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. – It. addio (fr. adieu).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*adío, V. adiĭo.
Sursa: Dicționaru limbii românești

adío interj., s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

adio! int. formulă de politeță la despărțire: rămâi cu bine!
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADÍO interj. Rămas bun (pentru totdeauna), rămâi cu bine. ◊ (Substantivat) Un trist adio.Expr. A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ♦ (Ir.) S-a terminat cu..., s-a sfârșit cu... – Din it. addio, fr. adieu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ADÍO interj. (Formulă de salut la o despărțire de obicei îndelungată sau pentru totdeauna; astăzi mai ales f i g.) Rămas bun ! Adio, cîntece vechi, adio ruine! BENIUC, V. 144. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. I 184. (Substantivat) Soarele o rază de-adio îmi trimise. MACEDONSKI, O. I 46. Întorc acum asupra-ți privirea-mi dureroasă, Ca cel din urmă-adio, la tot ce am pierdut. ALEXANDRESCU, M. 72. (E x p r.) A-și lua adio de la ceva = a socoti ceva ca pierdut pentru totdeauna. ◊ (Ironic) S-a terminat cu... Adio scăldat!
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane