Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele adăpătoare:

ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație specială pentru adăpat. – Din adăpa + suf. -(ă)toare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

adăpătoare f., pl. orĭ. Loc unde se adapă vitele (jgheab saŭ loc la rîŭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

adăpătóare, -ori, s.f. – Jgheab sau vas care servește la adăparea animalelor. – Din adăpa + -toare.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

adăpătoáre s. f., g.-d. art. adăpătórii; pl. adăpătóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

adăpătoare f. jghiab cu apă pentru vite.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ADĂPĂTOARE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau instalație de adăpat. – Adăpa + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ADĂPĂTOÁRE, adăpători, s. f. Loc unde se adapă animalele; jgheab sau vas special pentru adăpat. Stătea pînă la glezne în noroiul verzui și băltoacele de apă vărsată de vite din jgheabul adăpătoarei. DUMITRIU, N. 227. – Pl. și: adăpătoare (GALACTION, O. I 230).
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane