Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele adă:

ÁDA s. n. Limbaj de programare de nivel înalt, orientat spre aplicații variate, în prezent, mai ales, aerospațiale, militare și de inteligență artificială, în locul cobolului. (marcă înreg. (1979); după n. pr. Ada Lovelace (1815-1852), considerată drept prima persoană care a descris un limbaj de programare cu caracter general)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare


a da (pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a da (pe cineva) cu cracii-n sus expr. (vulg.) 1. a trânti (pe cineva) la pământ. 2. a poseda sexual (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a da (cuiva) cu flit expr. 1. a mustra. 2. a ironiza. 3. a alunga, a izgoni.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a da (pe cineva) cu polen expr. (er., eufem.) a lăsa (o femeie) gravidă / însărcinată.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a da (cuiva) la moacă expr. (vulg.) a lovi (pe cineva) cu pumnii peste față.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a da (cuiva) o palmă expr. a împrumuta (cuiva) o mie de lei.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a da (pe cineva) peșcheș expr. a preda (pe cineva) prins; a preda (pe cineva) dușmanului.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

-ÁDĂ elem. „rezultatul unei acțiuni”. (< fr. -ade, cf. it., sp. -ada)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

Forme flexionare:

adă - Verb, Imperativ, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul aduce