acvatínta / acvatíntă s. f., g.-d. art. acvatíntei; (gravuri) pl. acvatínte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ACVATÍNTA, (2) acvatinte, s. f. 1. Procedeu de gravură cu acid azotic, care imită desenul în tuș. 2. Gravură obținută prin acvatintă (1). 3. Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică. [Var: acvatintă s. f.] – Din it. acquatinta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ACVATÍNTĂ s. f. 1. Procedeu de gravură cu acid azotic, care imită desenul în tuș. 2. Gravură obținută prin acvatintă (1). 3. Procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică. – Din it. acquatinta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACVATÍNTĂ s.f. 1. Gravură cu apă tare care imită desenul cu tuș. 2. (Poligr.) Procedeu de tipar în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică. [Var. acuatintă s.f. / < it. acqua tinta].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACVATÍNTĂ s. f. 1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș. ◊ gravura obținută. 2. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică. (< it. acquatinta, fr. aquatinte)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACVATINTĂ s. f. v. acvatinta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)