ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACUZÁT, -Ă s.m. și f. Cel învinuit de un furt, un omor etc.; (spec.) cel împotriva căruia s-a introdus o acțiune în justiție; pârât, inculpat. [< acuza].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACUZÁT, -Ă s. m. f. inculpat. (< acuza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție. – V. acuza.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *acuzát, -ă adj. Care e deferit în justiție p. crimă: a achita un acuzat. V. inculpat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
acuzát s. m., pl. acuzáțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acuzat m. cel pârît sau inculpat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m. și f. Persoană învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție; inculpat, pârât. – V. acuza.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACUZÁT, -Ă, acuzați, -te, s. m, și f. Persoană care este învinuită de ceva, contra căreia s-a introdus o acțiune în justiție (pentru un delict sau o crimă).
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
acuzat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul acuza