Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele actualitate:

ACTUALITÁTE, actualități, s. f. Ceea ce este actual; eveniment, întâmplare curentă, timpul de față, prezent2. ◊ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de față, care corespunde prezentului. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ACTUALITÁTE s.f. Timpul de față, prezent. ◊ De actualitate = care se petrece, care interesează în momentul prezent. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pron. -tu-a-. / cf. fr. actualité].
Sursa: Dicționar de neologisme

ACTUALITÁTE s. f. timpul prezent. ◊ ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. (< fr. actualité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ACTUALITÁTE, actualități, s. f. Faptul de a fi actual. ♢ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de față, care corespunde momentului prezent. ♦ Ceea ce este actual; eveniment, întâmplare curentă, plină de interes. [Pr.: -tu-a-] – Fr. actualité.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*actualitáte f. (d. actual; fr. actualité). Calitatea de a fi actual (proaspăt, interesant): acest fapt nu maĭ este de actualitate. Fapt actual, întîmplare de azĭ orĭ nu prea veche: presa trăĭește din actualitățĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

actualitáte (-tu-a-) s. f., g.-d. art. actualitắții; pl. actualitắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

actualitate f. 1. starea lucrului actual; 2. întâmplare proaspătă, lucru momentan: jurnalismul trăește numai din actualități.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ACTUALITÁTE, actualități, s. f. Ceea ce este actual; eveniment, întâmplare curentă, timpul de față, prezent2. ◊ Loc. adj. De actualitate = care se petrece sau interesează în clipa de față, care corespunde prezentului. ♦ Ceea ce este actual; (la pl.) evenimente curente, la ordinea zilei. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACTUALITÁTE, actualități, s. f. Faptul de a fi actual. Prin bogăția de teze pe care le conține, prin actualitatea acestor teze, lucrarea lui V. I. Lenin « Sarcinile imediate ale Puterii Sovietice >> reprezintă o minunată armă în mîna partidelor comuniste și muncitorești. CONTEMPORANUL, S. 11, 1953, nr. 342, 3/6. ◊ L o c. adj. De actualitate = care se petrece acum, care corespunde momentului prezent, care interesează în clipa de față. Gazeta de perete conține probleme de actualitate. ◊ Prin rezoluția Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în chestiunea națională – document de o neștirbită actualitate – partidul a dat poporului muncitor o armă puternică pentru zdrobirea uneltirilor naționaliste de toate felurile, pentru întărirea unității sale în lupta contra exploatării, pentru socialism. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 52. ◊ Ceea ce este actual. Cercetări legate de cerințele actualității. ◊ (Uneori cu sens colectiv, alteori la pl.) Eveniment curent; întîmplare plină de interes, la ordinea zilei. Actualitatea în imagini. Actualitățile săptămînii. – Pronunțat: -tu-a-.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane