Am găsit 32 de definiții pentru cuvantul/cuvintele acordor:

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].
Sursa: Dicționar de neologisme

ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].
Sursa: Dicționar de neologisme

ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane.
Sursa: Dicționaru limbii românești

acordór1 (persoană) s. m., pl. acordóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

acordór2 (instrument) s. n., pl. acordoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

acordor m. cel ce acordează instrumente de muzică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACORDÓR1, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

ACORDÓR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].
Sursa: Dicționar de neologisme

ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].
Sursa: Dicționar de neologisme

ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane.
Sursa: Dicționaru limbii românești

acordór1 (persoană) s. m., pl. acordóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

acordór2 (instrument) s. n., pl. acordoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

acordor m. cel ce acordează instrumente de muzică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACORDÓR1, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

ACORDÓR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane