ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane.
Sursa: Dicționaru limbii românești
acordór1 (persoană) s. m., pl. acordóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acordór2 (instrument) s. n., pl. acordoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acordor m. cel ce acordează instrumente de muzică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ACORDÓR1, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
ACORDÓR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACORDÓR s.m. Specialist în acordarea instrumentelor muzicale. [Cf. fr. accordeur].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACORDÓR2 s. n. unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordoir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACORDÓR1 s. m. specialist în acordarea instrumentelor muzicale. (< fr. accordeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur.Sursa: Dicționarul limbii române moderne ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale. – După fr. accordoir.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *acordór (fr. accordeur) saŭ acordatór m. Care acordează instrumente de muzică, maĭ ales piane.
Sursa: Dicționaru limbii românești
acordór1 (persoană) s. m., pl. acordóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acordór2 (instrument) s. n., pl. acordoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită acordor m. cel ce acordează instrumente de muzică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACORDÓR1, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea unor instrumente muzicale, în special a pianului. – Din fr. accordoir.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACORDÓR2, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – Din fr. accordeur.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACORDÓR1, acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea instrumentelor muzicale cu claviatură. Acordor de piane.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
ACORDÓR2, acordoare, s. n. Unealtă care servește la acordarea instrumentelor muzicale cu claviatură.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane