ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ACORDÁRE s.f. Acțiunea de a acorda; ♦ Variere a frecvenței proprii a unui sistem oscilant pentru a o face egală cu o altă frecvență; acordaj. [< acorda].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda; atribuire; aprobare, îngăduire. ♦ Aducerea tonurilor unui instrument muzical sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pe baza diapazonului).Sursa: Dicționarul limbii române moderne ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. ♦ Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda corect tonalitatea specifică a instrumentului. – V. acorda.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) *acordáre f. Acțiunea de a acorda.
Sursa: Dicționaru limbii românești
acordáre s. f., g.-d. art. acordắrii; pl. acordắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ACORDÁRE, acordări, s. f. Acțiunea de a acorda. 1. Atribuire; aprobare, îngăduire. Acordare de credite. Acordarea unui răgaz. 2. Aducerea tonurilor unui instrument sau ale unui ansamblu de instrumente la aceeași înălțime (pa baza diapazonului). Acordarea instrumentelor din orchestră.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
acordare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul acorda
