Am găsit 26 de definiții pentru cuvantul/cuvintele achiu:

ACHÍU1, achii, s. m. (Bot.: înv.) Țelină1. – Cf. lat. apium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ACHÍU2, achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac2. – Din fr. acquit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACHÍU s. n. 1. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida. 2. tac. (< fr. acquit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

áchiu1 [chiu pron. chĭu] (plantă) (înv.) s. m., art. áchiul; pl. áchii, art. áchiii (-chi-ii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

achiu, -e, achii adj. beat
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ACHÍU2, achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care trebuie să hotărască pe jucătorul care începe jocul. 2. Tac. – Fr. acquit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ACHÍU1 s. m. (Bot.: înv.) Țelină. – Comp. lat. apium.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) *achíŭ n., pl. urĭ, rar e (fr. acquit, achitare). La biliard, prima bilă izbită ca să se decidă care jucător va juca întîĭ: a da achiŭ (fr. donner l' acquit).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) achíŭ n., pl. urĭ, rar e (rus. kiĭ, d. fr. queue, coadă, achiŭ). Mold. Tac, baston de biliard.
Sursa: Dicționaru limbii românești

achíu2 (lovitură la biliard, tac) (înv.) s. n., art. achíul; pl. achíuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

achiu n. 1. bățul de biliard; numit și tac. [Rus. KIĬ (din fr. queue)]; 2. prima bilă de încercare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ACHÍU1, achii, s. m. (Bot.; înv.) Țelină1. – Cf. lat. apium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACHÍU2, achiuri, s.n. (Înv.) 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac2. – Din fr. acquit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACHÍU1, achii, s. m. (Bot.: înv.) Țelină1. – Cf. lat. apium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACHÍU2, achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac2. – Din fr. acquit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ACHÍU s. n. 1. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida. 2. tac. (< fr. acquit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

áchiu1 [chiu pron. chĭu] (plantă) (înv.) s. m., art. áchiul; pl. áchii, art. áchiii (-chi-ii)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

achiu, -e, achii adj. beat
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ACHÍU2, achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care trebuie să hotărască pe jucătorul care începe jocul. 2. Tac. – Fr. acquit.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ACHÍU1 s. m. (Bot.: înv.) Țelină. – Comp. lat. apium.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) *achíŭ n., pl. urĭ, rar e (fr. acquit, achitare). La biliard, prima bilă izbită ca să se decidă care jucător va juca întîĭ: a da achiŭ (fr. donner l' acquit).
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) achíŭ n., pl. urĭ, rar e (rus. kiĭ, d. fr. queue, coadă, achiŭ). Mold. Tac, baston de biliard.
Sursa: Dicționaru limbii românești

achíu2 (lovitură la biliard, tac) (înv.) s. n., art. achíul; pl. achíuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

achiu n. 1. bățul de biliard; numit și tac. [Rus. KIĬ (din fr. queue)]; 2. prima bilă de încercare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ACHÍU1, achii, s. m. (Bot.; înv.) Țelină1. – Cf. lat. apium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACHÍU2, achiuri, s.n. (Înv.) 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac2. – Din fr. acquit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)