Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele accidență:

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
Sursa: Dicționar de neologisme

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

accidentá (a ~) vb., ind. prez. 3 accidenteáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

accidénță s. f., g.-d.art. accidénței; pl. accidénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ACCIDÉNȚĂ, accidențe s. f. Lucrare tipografică de tip special care folosește în mod variat literele, liniile și ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)