Am găsit 13 definiții pentru cuvantul/cuvintele acces:

ACCÉS, accese, s. n. 1. Posibilitatea de a pătrunde, drept de ajunge până într-un loc sau până la o persoană; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permisiunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă, și care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești. – Din fr. accès, lat. accessus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ACCÉS s.n. ~ 3. (Inform.) Proprietate a sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ACCÉS s.n. 1. Posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva. 2. (Med.) Simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli. ♦ (Fig.) Izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești. 3. (Cib.) Proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației. [Pron. ac-ces, pl. -se, -suri. / < fr. accès, cf. lat. accesus < accedere – a sosi, a ajunge].
Sursa: Dicționar de neologisme

accés (-se), s. n. – Posibilitate de a pătrunde; intrare. Fr. accès.Der. (din fr.) accesibil, adj.; accesoriu, adj.; accesorii, s. f. pl.; inaccesibil, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ACCÉS2, accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stări acute de boală. ♦ Izbucnire a unei stări sufletești trecătoare. – Fr. accès (lat. lit. accessus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ACCÉS1 s. n. Posibilitate, drept de a ajunge până într-un loc sau pâna la o persoană. ♢ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc.– Fr. accès (lat. lit. accessus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*accés n., pl. e (lat. accéssus). Intrare: acces greŭ. Fig. Izbucnire, atac: acces de frigurĭ, de nebunie, de mînie. V. toană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

accés1 (intrare) s. n., pl. accésuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

accés2 (atac, izbucnire) s. n., pl. accése
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

acces n. 1. intrare: port de un acces ușor; 2. apucare de boală: acces de friguri; 3. fig. mișcare subită și trecătoare: acces de mânie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ACCÉS, (1) accesuri, (2) accese, s. n. 1. Posibilitate de a pătrunde, drept de a ajunge până într-un loc sau până la o persoană; p. ext. intrare. ◊ Cale (sau drum, șosea) de acces = drum care face legătura cu o șosea importantă, cu o localitate etc. Rampă de acces = porțiune de drum în pantă care permite urcarea vehiculelor pe o șosea mai înaltă, pe un pod etc. ◊ Expr. A (nu) avea acces = a (nu) avea permi­siunea să meargă undeva, a (nu) avea voie să pătrundă undeva. 2. Ansamblu de tulburări clinice ale organismului care se manifestă brusc, în stare de sănătate aparentă și care se repetă de obicei la intervale variate. ♦ Izbucnire violentă (și trecătoare) a unei stări sufletești. – Din fr. accès, lat. accessus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACCÉS1 s. n. (Adesea în legătură cu verbele «a da » sau « a avea »; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «la») Posibilitate, drept de a ajunge pînă într-un loc sau pînă la o persoană. Programul junimist [avea ca scop]... oprirea lor [a maselor] de la o viață conștientă, care ar putea să le dezvolte spiritul de cercetare și de critică și deci să le dea acces la trebile statului. IBRĂILEANU, SP. CR. 102. Cale (sau drum sau șosea) de acces = drum prin care se poate ajunge într-un loc anumit. Șosea de acces în oraș.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

ACCÉS2, accese, s. n. Ivire sau revenire a unei stări acute de boală. Cînd îl apucau accesele de tuse, se zguduiau paturile. SAHIA, N. 115. ◊ Izbucnire a unei stări sufletești trecătoare. Om pornit, răsfățat, brutal, făcuse accese de furie, uriașe, căutase [inelul dispărut]. DUMITRIU, B. F. 94. ◊ Fig. Bătrîna capitală Se piaptănă cu grijă și se spală Ca prinsă de-un acces de tinerețe. ANGHEL-IOSIF, C. M. I,141.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane