ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera și rezultatul ei; iuțire, grăbire, urgentare, zorire. – V. accelera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACCELERÁRE s.f. Acțiunea de a accelera; iuțire. ♦ (Cinem.) Trucaj prin care, în timpul proiecției, mișcările se efectuează cu o viteză mai mare decât cea normală. [< accelera].
Sursa: Dicționar de neologisme
ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera; iuțire, grăbire.Sursa: Dicționarul limbii române moderne acceleráre s. f., g.-d. art. accelerắrii; pl. accelerắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită accelerare f. 1. mărirea iuțelii unui corp în mișcare, grăbire; 2. execuțiune grabnică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera și rezultatul ei; iuțire, grăbire, urgentare, zorire. – V. accelera.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ACCELERÁRE, accelerări, s. f. Acțiunea de a accelera; iuțire, grăbire. Entuziasmul oamenilor muncii a luai aspectul unei adevărate bătălii pentru perfecționarea tehnicii și îmbunătățirea proceselor de producție în văderea accelerării ritmului de industrializare a țării și transformării socialiste a agriculturii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 30.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
accelerare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul accelera