Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele acaret:

ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


acarét (acaréturi), s. n. 1. Accesorii, bunuri gospodărești. – 2. Unelte (mai ales agricole). < Tc. akarat, pl. de la akar „bunuri gospodărești” (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 43).
Sursa: Dicționarul etimologic român

acaret, acareturi s. n. 1. fleac, mărunțiș 2. (la pl.deț.) obiecte de uz personal
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ACARÉT, acareturi, s. n. Construcție secundară care ține de o clădire. ♦ Clădire mare (împreună cu construcțiile care țin de ea); (la pl.) unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Tc. akarat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

acarét și ecarét n., pl. e și urĭ (turc. ' akaret, ' akarat, imobile, care e pl. arabic d. ' akar, imobil, bina). Imobil, bina, construncțiune [!]. Anexă (hei) la casa uneĭ moșiĭ, ca: hambare, șoproane ș. a. V. holeab.
Sursa: Dicționaru limbii românești

acarét s. n., pl. acaréturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

acaret n. 1. construcțiune cu dependințele ei, sinonim cu binà; pământul moșiei e roditor, acareturile în bună stare AL.; 2. pl. averi nemișcătoare (moșii, case, etc.). [Turc. ACARET].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ACARÉT, acareturi, s. n. 1. Construcție auxiliară care ține de o gospodărie. 2. (La pl.) Unelte de gospodărie, mai ales agricole. – Din tc. akaret.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ACARÉT, acareturi, s. n. (Mai ales la pl.) Clădire mare. Spre vale, acolo unde fuseseră acareturile grotești... era acum sediul gospodăriei colective. V. ROM. februarie 1952, 109. Pe locul curților și acareturilor de-acum, la început era o ogrăjoară înconjurată de bălării și-o căsuță de țară. CAMILAR, N. I 331. ♦ Totalitatea construcțiilor secundare care țin de o clădite. V. dependințe. Oamenii puneau foc la acareturile conacului. DUMITRIU, B. F. 73. Nici un copac, nici un acaret pe lîngă casă. EMINESCU, N. 51.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane