ACÁNT s. m. v. acantă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ACÁNT s.m. v. acantă.
Sursa: Dicționar de neologisme
*acánt m. (vgr. ákanthos d. aké vîrf, și ánthos floare). Un fel de scai meridional (acanthus mollis) cu frunze frumoase, care aŭ fost imitate ca ornament la capitelele columnelor corintiene: frunză de acant. Un copac ghimpos din Egipt numit și acacie, considerat și azi drept mimosa nilótica.
Sursa: Dicționaru limbii românești
acant m. 1. plantă spinoasă, numită obișnuit pălămidă sau brânca ursului, însemnată prin frumusețea frunzelor sale; 2. Arh. podoabă care imitează frunzele acelei plante.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ACÁNT s. m. v. acantă.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)