ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi; din care ies aburi; ca aburii. – Din abur + suf. -os.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
*aburós, -oásă adj. (după vaporos). Plin de abur: un cîmp aburos. Rar ca aburu: un văl aburos.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aburós (rar) adj. m., pl. aburóși; f. aburoásă, pl. aburoáseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aburos a. 1. plin de aburi: pe stânca aburoasă arde luna cea bălae BOL.; 2. diafan: cu aburosul zovon de filaliu OD.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ABURÓS, -OÁSĂ, aburoși, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi, plin de aburi: din care ies aburi. Torente spumoase... Curg în văile-aburoase. ALECSANDRI, P. A. 190. (Poetic) Respirația aburoasă și nemărginită a nopții aruncase un lințoliu subțire și străveziu de neguri albe peste pîrăul care, tremurînd parcă de frig pe pietrele-i reci, luneca cu murmur grăbit. HOGAȘ, M. N. 156.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane