ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a aburit, -ă aburiți, -te adj. 1. aprins la față roșu (de băutură sau de supărare) 2. păcălit, fraieritSursa: Dicționar de argou al limbii române
ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi; care scoate, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.Sursa: Dicționarul limbii române moderne aburít, -ă adj. Acoperit de abur: geamurĭ aburite. Fig. Înfierbîntat, aprins: față aburită.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aburit a. 1. încălzit sau muiat prin aburi: friptură aburită; 2. fig. însuflețit: față aburită.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi, din care ies aburi. ♦ Fig. Aprins la față; îmbujorat; înroșit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ABURÍT, -Ă, aburiți, -te, adj. 1. Acoperit cu aburi. Povestea era nesfîrșită, iar amintirile bunicilor ca oglinzile aburite. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 226. 2. Care scoate aburi, din care ies aburi. Văzînd gîscanul in ghiveci adus, Aburit, fierbinte ș-înainte-i pus... PANN, P. V. I 37. 3. Fig. Încălzit, înfierbîntat (de supărare). Ian lasă... nu te mai aprinde... destul de aburit ai vinit de-afară. ALECSANDRI, T. I 345.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
Forme flexionare:
aburit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul aburi