abstențiúne s. f. abstinență. (< fr. abstention, lat. abstentio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abstention.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABSTENȚIÚNE s.f. (Rar) Abstinență; abținere. [< fr. abstention].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – După fr. abstention.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *abstențiúne f. (lat. absténtio, -ónis. V. detențiune). Abținere.
Sursa: Dicționaru limbii românești
abstențiúne (rar) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. abstențiúnii; pl. abstențiúniSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită abstențiune f. abținere dela exercițiul unui drept, al unei funcțiuni.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABSTENȚIÚNE, abstențiuni, s. f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. abstention.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)