Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele absolvent:

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


absolvént, -ă s.m. f. cel care a absolvit o formă de învățământ. (< germ. Absolvent, lat. absolvens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ABSOLVÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care a absolvit o formă de învățământ. [< germ. Absolvent, cf. lat. absolvens].
Sursa: Dicționar de neologisme

absolvent, -ă, absolvenți, -te s. m., s. f. infractor cu o singură condamnare la activ
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu anumit de învățământ. – Germ. Absolvent (lat. lit. absolvens, -ntis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*absolvént, -ă adj. și s. (lat. absólvens, -éntis. V. solvent). Care a absolvat [!] o școală: absolvent în teologie (Pe la 1848 se zicea teolog absolut!).
Sursa: Dicționaru limbii românești

absolvént s. m., pl. absolvénți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

absolvent m. cel ce a terminat cursul unei școli fără a lua diploma: absolvent al conservatorului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. – Din germ. Absolvent, lat. absolvens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ABSOLVÉNT, -Ă, absolvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a terminat un ciclu de învâțămînt. Comitetele de partid sînt datoare de a controla felul cum sînt folosiți în muncă absolvenții universităților și școlilor de partid și de a urmări creșterea lor. REZ. HOT. I 266.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane