Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele absolvență:

absolvéntă s. f., g.-d. art. absolvéntei; pl. absolvénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită


ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

absolvénță s. f. absolvire (1). (< absolvent + -ență)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ABSOLVÉNȚĂ s.f. Terminare a unei forme de învățământ; absolvire. [< absolvent].
Sursa: Dicționar de neologisme

ABSOLVÉNȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

absolvénță s. f., g.-d. art. absolvénței; pl. absolvénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ABSOLVÉNȚĂ S. f. Terminarea unui ciclu de învățămînt după care urmează examenele pentru primirea diplomei; absolvire. Certificat de absolvență.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane

Forme flexionare:

absolventa - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul absolvent

absolventă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul absolvent