Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele absint:

absínt s. n. 1. plantă amară și aromatică, cu esență toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară și aromatică, care conține o esență tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen și alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion].
Sursa: Dicționar de neologisme

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică, de culoare verde, preparată cu pelin, anason și alte plante aromatice. – Fr. absinthe (lat. lit. absinthium).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ABSÍNT, (2) absinturi, s.n. 1. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason și alte plante aromatice. 2. Porție de absint (1). – Din fr. absinthe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

*absínt m. (fr. absinthe d. vgr. apsintion, adică „fără dulceață”). Pelin. N., pl. urĭ. Rachiŭ verde preparat cu frunze și boboci de pelin. V. verdișor.
Sursa: Dicționaru limbii românești

absínt s. n., (porții) pl. absínturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

absint n. licher preparat din frunzele pelinului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ABSÍNT, absinturi, s. n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, preparată cu pelin, anason, anghelică și alte plante aromatice. Un miros înăcrit de bere și de absint îngreuie aerul. ANGHEL, PR. 190.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane