absídă s. f. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABSÍDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bazilicile creștine. – Din fr. abside, lat. absida.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABSÍDĂ s.f. Parte a unei biserici, de forma unei nișe semicirculare sau poligonale, situată în continuarea navei centrale. [< fr. abside, cf. lat. absida].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABSÍDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care prelungește nava centrală a unei biserici, unde se săvârșește cultul. – Fr. abside (lat. lit. absida).Sursa: Dicționarul limbii române moderne ABSÍDĂ, abside, s. f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. – Din fr. abside, lat. absida.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) absídă (nișă) s. f., g.-d. art. absídei; pl. absídeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită absidă f. bolta unei biserici acoperită cu o semi-cupolă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABSÍDĂ, abside, s. f. încăpere semicirculară în biserici, servind la săvîrșirea cultului.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane