Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele abscisă:

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


abscísă s. f. 1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia. 2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct. (< fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. – Fr. abscisse (lat. lit. abscissa [linea]).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ABSCÍSĂ s.f. (Mat.) Număr prin care se determină poziția unui punct pe o dreaptă orizontală care face parte dintr-un sistem de coordonate; coordonata respectivă. [Pron. -sci-să, pl. -se. / < fr. abscisse, cf. lat. abscissa – parte tăiată, porțiune].
Sursa: Dicționar de neologisme

*abscísă f., pl. e (lat. abscíssus, despărțit. V. scisiune). Geom. Una din cele doŭă coordinate [!] rectiliniĭ (cea orizontală) care servește la determinarea unuĭ punct al unei curbe plane. – Fals -iză.
Sursa: Dicționaru limbii românești

abscísă s. f., g.-d. art. abscísei; pl. abscíse
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. Simbol care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe dreaptă. ♦ Una dintre coordonatele carteziene, care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu. – Din fr. abscisse, lat. abscissa [linea].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ABSCÍSĂ, abscise, s. f. (Mat.) Segment orizontal de linie, de la punctul întretăierii axelor coordonate pînă la punctul căutat al ordonatei.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane