abrogáție s. f. abrogare. (< fr. abrogation, lat. abrogatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ etc. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABROGÁȚIE s.f. (Jur.) Anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare. [Cf. lat. abrogatio, fr. abrogation].
Sursa: Dicționar de neologisme
abrogáție (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogáția (-ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ABROGÁȚIE, abrogații, s. f. (Înv.) Anulare, suprimare a unei legi, a unui act normativ. – Din lat. abrogatio, fr. abrogation.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)