abreviatív, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ABREVIATÍV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care prescurtează. [Pr.: -vi-a-] – Fr. abréviatif.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *abreviatív, -ă adj. (d. abbreviat, -iez). Care servește la abreviat: semne abreviative.
Sursa: Dicționaru limbii românești
abreviatív (rar) (a-bre-vi-a-) adj. m., pl. abreviatívi; f. abreviatívă, pl. abreviatíveSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. (Rar) Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ABREVIATÍV, -Ă, abrevialivi, -e, adj. Care marchează o abreviere. Semne abreviative.
- Pronunțat: -vi-a-.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane