Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele abraș:

ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Reg.; despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) fără nici un rezultat; neizbutit, nereușit. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabráș, -ă] – Din tc. abraș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


abráș (abráșe), adj.1. (Despre cai) Cu capul cu pete albe. – 2. Nefericit, nepotrivit, nereușit. – 3. Violent, nărăvaș. – Mr. abrașeu (impertinent). < Tc. (arab.) abraș (Șeineanu, II, 7; Lokotsch 9); cf. alb. abraš (Meyer 2), bg. abraš, „stropit, pătat”.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) Fără nici un rezultat; neizbutit. ♢ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabráș, -ă adj.] – Tc. abraș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Despre acțiunile omului) Fără niciun rezultat; neizbutit, nereușit. ◊ Expr. A ieși abraș = a nu izbuti. [Var.: iabráș, -ă adj.] – Din tc. abraș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

*abráș (est) și ĭabráș (vest), adj. (turc. abraș, d. ar. ebreș, breaz, adică „însemnat, suspect”). Pătat pe supt pîntece orĭ pe supt coadă, și decĭ urît: cal abraș. Azi. Fig. Răŭ, veninos, afurisit: om abraș. Adv. S' a purtat abraș
Sursa: Dicționaru limbii românești

abráș (a-braș) adj. m., pl. abráși; f. abráșă, art. abráșa, pl. abráșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

abraș a. 1. cal cu o pată albă sub coadă; 2. fig. de piază rea, nenorocos: planurile cele mai bine întemeiate rămân adesea abrașe AL. [Turc. ABRAȘ; sensul figurat rezultă din superstițiunea populară relativă la caii abrași].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ABRÁȘ, -Ă, abrași, -e, adj. 1. (Despre cai) Nărăvaș; (despre oameni) rău, violent. 2. (Rar, despre acțiuni sau întreprinderi personale) Fără nici un rezultat; neizbutit. Planurile cele mai bine întemeiate rămîn... adesea... abrașe. ALECSANDRI, T. 791. ◊ E x p r. A ieși abraș = a nu izbuti, a suporta o înfrîngere, un eșec. Dumnealui, banul Vulpe... îl cunoașteți ? Iată-l ! priviți-l bine... Așa-i că-și poartă numele-n față?... S-au gudurat pe lîngă romîni, doar i-a înșela, după obicei; dar, ieșind abraș, a luat în sfîrșit calea lungi și sucită a giudecății. ALECSANDRI, T. 1439. – Variantă: iabráș, -ă (PAS, Z. III 16) adj.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane