abominábil, -ă adj. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant. (< fr. abominable, lat. abominabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Din fr. abominable, lat. abominabilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ABOMINÁBIL, -Ă adj. Îngrozitor, înfiorător, oribil; dezgustător, urât. [Cf. fr. abominable, it. abominabile].
Sursa: Dicționar de neologisme
ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. (Franțuzism) Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Fr. abominable (lat. lit. abominabilis).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *abominábil adj. (lat. abominabilis, „aruncat de la auspiciĭ”). Oribil, dezgustător; om, crimă, timp abominabil. Adv. În mod abominabil.
Sursa: Dicționaru limbii românești
abominábil adj. m., pl. abominábili; f. abominábilă, pl. abominábileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită abominabil a. 1. care însuflă groază, desgust: crimă abominabilă; 2. foarte rău: muzică abominabilă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ABOMINÁBIL, -Ă, abominabili, -e, adj. Înfiorător, groaznic; dezgustător, urât. – Din fr. abominable, lat. abominabilis.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ABOMINABÍL, -Ă, abominabili, -e, adj. (Franțuzism rar) Care inspiră groază, groaznic, înfiorător, înspăimîntător, oribil; p. ext. dezgustător, rău, urît. Crimă abominabilă.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane
