Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele ablațiune:

ablațiúne s. f. 1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare. 2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor. ♦ reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare. 3. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. (< fr. ablation, lat. ablatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme


ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportare (prin acțiunea vântului, a apelor sau a ghețarilor) a materialului rezultat în urma dezagregării solului sau a rocilor. 2. Îndepărtare chirurgicală a unui organ, a unui membru al corpului omenesc, a unei tumori etc. 3. Fenomen fizic prin care un corp care străbate atmosfera cu mare viteză pierde din substanță, devenind incandescent prin frecarea cu aerul. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablation, lat. ablatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ABLAȚIÚNE s.f. 1. Operație chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parțial un organ, un țesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin acțiunea apei, a vântului, a ghețarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică. 3. (Astr.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., străbătând atmosfera, pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. [Var. ablație s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio].
Sursa: Dicționar de neologisme

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Transportarea (prin acțiunea vântului, apelor sau ghețarilor) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Amputarea unui organ sau membru al corpului omenesc. [Pr.: -ți-u-] – Fr. ablation (lat. lit. ablatio, -onis).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ABLAȚIÚNE s.f. v. ablație.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

*ablațiune f. (lat. ablátio, -ónis, luare). Chir.Tăierea unei părțĭ bolnave a corpuluĭ. – Și -ație.
Sursa: Dicționaru limbii românești

ablațiúne s.f. 1 (chir.) Extirpare (a unui organ, a unui membru sau a unui țesut patologic) prin intervenție chirurgicală. 2 (geogr.) Proces de îndepărtare (prin acțiunea apelor, ghețarilor, vântului etc.) a particulelor fine rezultate în urma dezagregării solului și a rocilor. 3 (astron.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, un satelit etc., străbătând atmosfera cu mare viteză, pierde din substanță din cauza încălzirii sale (până la incandescență) prin frecarea cu aerul. ◊ Scut de ablațiune = dispozitiv construit din materiale speciale care protejează navele cosmice împotriva acestui fenomen. • pl. -i. și abláție s.f. / <fr. ablation, lat. ablatĭo, -onis „separare, îndepărtare“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
Sursa: Definiții ale unor cuvinte care nu există în alte dicționare

ABLAȚIÚNE, ablațiuni, s. f. 1. Acțiune făcută de vînt, de ape sau de ghețari și constînd în transportarea, departe de locul de proveniență, a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. 2. Operație chirurgicală care constă în amputarea totală sau parțială a unui organ sau a unui membru al corpului omenesc. Ablațiunea unui rinichi. - Pronunțat: -ți-u-.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane